Cursuri Asigurari
CUPRINS :
1. Managementul comparat şi business-ul internaţional
2.
3. Necesitatea apariţiei şi dezvoltării managementului comparat
4. Mediul cultural in management
5. Problematica metodologiei managementului transcultural
6. Modelul de management in intreprinderile si organizatiile americane
7. Modelul de management in intreprinderile si organizatiile japoneze
8. Modelul de management in intreprinderile si organizatiile european
1.1. Managementul comparat si business-ul international
O trăsătură definitorie a perioadei de după 1960 o reprezintă, pe întregul frontul
cercetării stiintifice, extinderea abordărilor comparatiste. Această largă proliferare se explică prin specificitatea si nivelul stiintific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatică, ampla diversitate natională, culturală si managerială, ce trebuie cunoscută, înteleasă si luată în considerare în conditiile internationalizării activitătilor economice, sociale, culturale si stiintifice. În plus, se observă tranzitia de la capital, ca resursă de bază a dezvoltării economice, la stiintă si cunostinte stiintifice.
O primă definire a acestei noi stiinte o realizează în 1978 William Newman –
managementul comparat se ocupă de studiul similaritătilor si diferentelor din practica
managerială locală din diferite tări.
Un pas înainte îl realizează Raghu Nath care consideră că, în sens larg, managementul comparat se concentrează asupra similaritătilor si diferentelor dintre sistemele de management si de afaceri din diferite contexte. Pe de altă parte sunt cuprinse si analizele comparative din cadrul aceleasi culturi sau natiuni, dintre diferitele organizatii problematică care vizează atât managementul cât si rezultatele economico-financiare respectiv eficienta economico-financiară.
Scopul managementului comparat este stabilit de R. N. Farmer si reprezintă studiul si analiza managementului în diferite medii si a ratiunilor pentru care organizatiile obtin rezultate diferite în tări diferite.
Pornind de la definitiile precedente O. Nicolescu, un reprezentat important al scolii românesti de management, defineste managementul comparat astfel: stiinta care studiază procesele si relatiile manageriale din organizatii ce functionează în contexte culturale nationale diferite, axându-se asupra identificării si analizării asemănărilor si deosebirilor manageriale, în vederea favorizării transferului international de know-how managerial si a cresterii functionalitătii, eficacitătii si eficientei organizatiilor.
În concluzie, obiectul de studiu al managementului comparat este diversificat pe
următoarele aspecte:
- obiectul analizei trebuie să îl constituie procesele, conceptele si tehnicile de management;
- comparatia trebuie să se facă între tări sau culturi diferite;
- abordarea comparativă trebuie să fie concentrată asupra reliefării similitudinilor si
diferentelor dintre elementele manageriale avute în vedere, cum ar fi stabilirea modului de a conduce eficient o organizatie într-o altă
- analiza diferentelor comportamentale ale personalului din diverse tări, în procese de
management, sistemul informational, decizional si de structură organizatorică.
Managementul comparat este strâns legat de managementul international cu care uneori este confundat. Însă managementul international se ocupă de managementul si activitătile corporatiilor internationale si, în mod specific, de asigurarea si controlul de fonduri, oameni si informatii ce traversează frontiere nationale si politice. Sfera de cuprindere a managementului comparat este sensibil mai mare, întrucât spre deosebire de managementul international – care răspunde în mod expres cerintelor companiilor multinationale, managementul comparat se ocupă de toate fenomenele managementului.
Piata internatională s-a dezvoltat în ultimele decenii într-un ritm intensiv care a
determinat oportunităti pentru extinderea si internationalizarea activitătii firmelor. În aceste conditii, internationalizarea pietelor si a activitătii ramurilor face tot mai dificilă considerarea unor firme ca fiind nationale. Dintre factorii cei mai importanti care au determinat această tendintă amintim:
a) Restructurarea politică si schimbările în politica publică a natiunilor Începând cu anii 90 în piata internatională s-a manifestat o extindere datorată noilor piete libere din tările foste sovietice si din Europa de Est. Dar schimbări importante au avut loc si în India, care si-a liberalizat politicile comerciale si în China, unde s-a încurajat orientarea spre export.
La nivel global se poate observa că politica guvernamentală a fost schimbată înspre o întreprindere liberă, atragerea de capital străin, concurentă, privatizare si reducerea interventiei statului în economie.
b) Întelegerile comerciale internationale
Acestea au avut ca obiective fie reducerea taxelor de comert (ex. GATT) fie stipularea si verificarea respectării regulilor comerciale sau constituirea unei piate comune cu liber schimb (ex. EU, NAFTA).
c) Revolutia în comunicatie
Noile mijloace si tehnologii de comunicatie au asigurat îmbunătătirea si cresterea colectării si diseminării de informatii mult mai largi. Tehnologiile actuale permit managerilor să-si monitorizeze dezvoltarea afacerilor de la distantă si conduc la o convergentă a gusturilor si stilurilor de viată ale consumatorilor.
d) Îmbunătătirile din transport
Căile de transport s-au dezvoltat atât în ceea ce priveste modalitatea cât si rapiditatea, astfel că astăzi atât oamenii cât si bunurile materiale sunt transportate pe distante mari foarte rapid si relativ ieftin. Primul care a avut de câstigat datorită costurilor de transport mai mici si a îmbunătătirilor tehnologiilor de depozitare a fost comertul de produse finite. Acest factor a asigurat o logistică eficientă si o crestere a activitătii organizatiei
e) Capitalul pe piata internatională
Pe piata internatională este evident faptul că sursele de capital sunt mult mai adânci. Astfel se consideră că există suficient capital, prin încurajarea investitorilor, băncilor, fondurilor de investitii pentru a finanta proiecte si afaceri internationale.
f) Cresterea economică rapidă
În plan international s-au evidentiat tări cu o rată de crestere economică importantă, care au asigurat si dezvoltarea organizatiilor. Dacă până nu demult se considera ca fiind cea mai importantă Triada – SUA, Europa de Vest si Japonia, aceasta s-a extins în ultimii ani si asupra tărilor din Asia Occidentală. O rată ridicată de crestere economică asigură si oportunităti pentru dezvoltarea comertului si investitiilor nationale si internationale. Această rată determină în tările respective o dezvoltare substantială a clasei de mijloc care influentează cresterea cererii bunurilor de consum.
