În domeniul resurselor umane, pentru a avea succes si mai ales pentru a supravietui, organizatiile în general si firmele în special trebuie să solutioneze următoarele aspecte:

- identificarea calificărilor sau a aptitudinilor si alegerea candidatilor care corespund cel mai bine cerintelor posturilor nou create sau vacante;

- identificarea si atragerea candidatilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislatiei în domeniul referitor la oportunităti egale de angajare si corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Solutionarea favorabilă a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important în economia unei firme având în vedere efectele unor posibile greseli sau erori de angajare.

Astfel, înainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanti este necesar să se verifice realitatea nevoii de recrutare si să se ia în considerare si posibilitătile de realizare a altor alternative. Mai exact, dacă un post există nu înseamnă si că este necesar să existe; dacă postul a rămas vacant, există posibilitatea de a-l desfiinta. Se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate păstra postul vacant când se schimbă unele circumstante.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesitătii de a angaja personal, la unele schimbări în situatia angajării cu personal, precum si actiunile întreprinse de localizare si identificare a potentialilor candidati si pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerintele posturilor.

Din această perspectivă, nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece răspund unor nevoi pe termen lung, pot răspunde unor urgente temporare sau unor cerinte conjuncturale sau pot fi legate de miscările interne de personal (promovare, transferuri, dezvoltări).

Recrutarea personalului poate avea caracter permanent si sistematic sau se poate realiza numai atunci când apare o anumită necesitate. Dacă recrutarea resurselor umane se desfăsoară continuu si sistematic, organizatia are avantajul mentinerii unui contact permanent cu piata muncii.

De asemenea, recrutarea resurselor umane poate fi spontană sau provocată, când organizatia doreste să ocupe un anumit post.

Recrutarea resurselor umane este procesul managerial de mentinere si dezvoltare a celor mai adecvate surse interne si externe necesare asigurării cu personal competitiv în vederea realizării obiectivelor organizatiei. Astfel, recrutarea poate fi un proces activ mai ales când organizatia îsi propune mentinerea si păstrarea legăturilor ori contactelor cu sursele externe de recrutare.

Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexă si extrem de costisitoare, care necesită o atentie deosebită în ceea ce priveste consecintele organizationale interne si externe, precum si necesitătile de resurse umane existente si viitoare. De aceea, în cadrul functiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde să devină o activitate de sine-stătătoare.

Recrutarea personalului este considerată de numerosi specialisti ca fiind baza întregului proces de asigurare cu personal din exteriorul organizatiei, folosind cât mai multe metode sau surse posibile de recrutare.

2. RECRUTAREA – ACTIVITATE DE BAZĂ A PROCESULUI DE ASIGURARE CU PERSONAL

                Asigurarea cu personal a unei organizatii, numită si angajare, cuprinde mai multe activităti de bază, anume: planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia personalului.

Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizatiei cuprinde recrutarea, selectia si orientarea sau integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizatiei presupune unele transferuri,

promovări, recalificări, reîncadrări, dezvoltări, precum si eventuale pensionări, demisii, concedieri sau decese.

Într-un sens mai larg, procesul de asigurare cu personal cuprinde si alte activităti din domeniul resurselor umane, de exemplu: analiza posturilor si proiectarea muncii. Recrutarea este primul pas în procesul de asigurare cu personal, precum si primul pas în procesul de selectie al acestuia.

             Obiectivul activitătii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidati, astfel încât cei care îndeplinesc conditiile să poată fi selectati. Astfel, cele mai eficiente metode sau procedee de selectie a personalului sunt limitate de eficienta procesului de recrutare a acestuia.

              Recrutarea resurselor umane are în vedere, de asemenea, analiza posturilor si proiectarea muncii, datorită faptului că rezultatele de bază ale acestor activităti sunt esentiale în procesul de recrutare a personalului. Acest lucru presupune ca persoana care recrutează sau angajează trebuie să detină informatiile necesare referitoare la caracteristicile postului, cât si la calitătile viitorului detinător al acestuia.

Cunoasterea din timp a necesarului de personal sau anticiparea acestuia, ca urmare a procesului de planificare a resurselor umane, permite desfăsurarea în bune conditii si cu mai multe sanse de succes a procesului de recrutare a personalului.

Procesul recrutării resurselor umane este legat indisolubil de multe activităti de personal, cum ar fi evaluarea performantelor, recompensele angajatilor, pregătirea sau dezvoltarea personalului si relatiile cu angajatii.

                Astfel, candidatii cu pregătire corespunzătoare au în general performante mai bune, iar existenta în cadrul organizatiei a unor preocupări permanente pe linia performantei implică identificarea si atragerea unor candidati cât mai competitivi.

                În esentă, procesul de asigurare cu personal este un proces de triere, trecerea printr-o serie de filtre în urma căruia solicitantii sunt selectati în urma unor activităti specifice domeniului resurselor umane care sunt desfăsurate succesiv.