CUPRINS :

1. Conceptul de marketing

2. Conditiile aparitiei si promovarii marketingului

3. Etape in evolutia marketingului

4. Marketing societal

5. Marketing strategic

6. Marketing relational

7. Marketingul ofertei

8. Marketingul direct

Din perspectivă etimologică, cuvântul “marketing” reprezintă participiul prezent

al verbului “to market” care, în limba engleză, are semnificatia de “a desfăsura tranzactii

de piată, a vinde si a cumpăra”. Din primele decenii ale secolului XX, acest termen a

început să fie utilizat ca substantiv, acoperind o activitate microeconomică rezultată din

orientarea spre piată a întreprinderilor. Termenul a fost preluat ca atare, netradus, practic

în toate limbile, inclusiv în limba română, datorită complexitătii si diversitătii activitătilor

ce îi sunt subsumate, ceea ce face imposibilă găsirea unei traduceri adecvate.

Definirea cât mai corectă a acestei activităti a constituit o preocupare constantă a

multora dintre teoreticienii care s-au apropiat de studierea marketingului. Cu toate

acestea, nici până în ziua de astăzi, nu s-a ajuns la o definitie unanim acceptată a

marketingului.

O definitie cvasi-oficială a marketingului este cea formulată de Asociatia

Americană de Marketing (www.ama.org) - cea mai prestigioasă organizatie

internatională a specialistilor în marketing - în anul 1988:

Marketingul reprezintă procesul planificării si executiei conceptului [de produs

- n.n.], stabilirii pretului, promovării si distributiei ideilor, bunurilor si serviciilor,

pentru a crea schimburi care să satisfacă obiective individuale si organizationale.

Pentru corecta întelegere a acestei definitii, trebuie subliniate următoarele aspecte:

a. marketingul este văzut ca un „proces”, adică, „o înlăntuire ordonată de fapte si fenomene, bazate pe o schemă prestabilită si vizând un rezultat determinat”. Aceasta

presupune, în mod implicit, pe de o parte, existenta unei activităti cu caracter stiintific

(pentru ordonarea eficientă a activitătilor ce compun procesul), pe de altă parte, necesitatea unei activităti sistematice si formale (procesul este o înlăntuire prestabilită de

fapte, nu o serie întâmplătoare de activităti izolate), si, în al treilea rând, o finalitate bine

precizată (un rezultat determinat).

Caracterul stiintific al marketingului este dat atât de existenta unor legităti

generale cărora li se supun fenomenele de piată, cât si de posibilitatea de a le verifica prin

metode experimentale. Un aparat stiintific solid este utilizat în întreprinderile moderne

pentru a cerceta piata, a fundamenta decizii si a le implementa cu eficientă.

Caracterul sistematic si formal al activitătii este un alt element definitoriu al

marketingului. Activitatea de marketing a întreprinderii trebuie să fie o activitate

consecventă, sistematică, desfăsurată cu regularitate, în mod coordonat. Faptul că o

întreprindere recurge ocazional la anumite elemente specifice marketingului (difuzează

astăzi un spot publicitar la televiziune, efectuează peste sase luni o cercetare selectivă de

piată, iar peste încă un an participă la un târg international) nu înseamnă că desfăsoară o

activitate de marketing, întrucât lipsesc continuitatea si caracterul unitar specifice

acesteia.

Finalitatea dorită a procesului de marketing este adaptarea activitătii

întreprinderii si, în special, a ofertei de bunuri si servicii a acesteia, la cerintele mediului

extern în care actionează si, în principal, la nevoile si asteptările clientilor potentiali, în

vederea maximizării rezultatelor economice. Ideea de „adaptare” este esentială pentru

întelegerea marketingului. Întreprinderea producătoare trebuie să fie convinsă că scopul

existentei sale este servirea clientilor săi. Produsele si serviciile oferite trebuie să

corespundă pe deplin asteptărilor acestora.

b. marketingul este definit, în principal, prin mijloacele de actiune ale întreprinderii în relatia sa cu consumatorii: cele patru componente ale mixului de marketing (produsul, pretul, distributia si promovarea). Mixul de marketing (sau marketing-mixul) reprezintă un concept fundamental în operationalizarea activitătii de marketing. Introdus în teoria marketingului în anii ’50, el a cunoscut modificări succesive, ajungând să fie definit astăzi ca setul de instrumente de marketing pe care întreprinderea le utilizează pentru a-si atinge obiectivele de marketing pe piata-tintă sau, în multe lucrări din literatura de specialitate americană, cei patru P: produsul, pretul, plasamentul (distributia) si promovarea. ( … )