CUPRINS :

1. Comunicarea economica

2. Mix-ul comunicational si imaginea institutiilor financiar-bancare

3. Brand - Logo

4. Perceptia materială a imaginii - Cele mai cunoscute sigle

5. Comunicarea in oferta de produse bancare

Agentii economici reprezintă ansamblul unitătilor institutionale care au comportamente similare sau identice, deci o functie economică dominantă comună, si care, actionează în vederea îndeplinirii unor obiective comune, stabilite prin misiune si strategie. Între agentii economici se crează relatii de dependentă si de ierarhie. Fiecare

categorie de agenti economici generează un tip de cultură organizatională – norme, valori si exigente – care determină comportamentele indivizilor si grupurilor specializate, în vederea asigurării obiectivelor propuse. De cele mai multe ori, agentii economici constituie sursa comunicării publice prin intermediul persoanelor care îi reprezintă, prin mesajele transmise presei, prin publicatii proprii sau prin alte metode de comunicare.

Mesajul se constituie din ansamblul de informatii sau opinii, formulate de obicei conform unui set de reguli specifice fiecărui canal de comunicare si fiecărui tip de public. El se transmite unui public tintă în vederea atingerii unor obiective bine determinate.

Publicul corespunzător „lantului comunicational” este format din indivizi, organizatii guvernamentale sau neguvernamentale, firme private, actori sociali dispersati în spatiu, caracterizati de interesul momentan fată de un subiect si care nu au o structură organizată.

Actiunea publicului vizează adesea impunerea opiniilor proprii si determinarea unei schimbări sociale.

Canalul de comunicare este modalitatea prin care mesajul ajunge de la sursă către publicul tintă. El diferă în functie de tipul comunicării. În comunicarea publică canalul poate fi presa scrisă, radioul, televiziunea internetul sau modalităti neconventionale (obiecte promotionale, baloane, autocolante, etc.).

Efectele comunicării constau în actiuni, atitudini, comportamente, mentalităti care apar în rândul publicului ca urmare a transmiterii unui mesaj de către o sursă. Ele sunt de lungă durată si sunt partial măsurabile.

Informatiile, ideile sau opiniile care intervin în procesul de transmitere a mesajului si influentează receptarea acestuia reprezintă zgomotul. Zgomotul poate fi creat si de anumite limite tehnologice determinate de alegerea canalului de comunicare.

Forma de răspuns a publicului transmisă sursei ca urmare a receptării mesajelor acesteia constituie feed-back-ul. Obtinerea feedback- ului este esentială în procesul comunicării publice, deoarece dă măsura gradului de receptare si întelegere a mesajului de către public si oferă posibilitatea corectării în timp util, atunci când este cazul.