CUPRINS :

1. Concepte si notiuni introductive ale comunicării

2. STUDIU DE CAZ : Feed-back si echivoc în comunicare în „Weather Man”

Termenul de comunicare are o semnificatie mult mai amplă.

În acest sens se pot identifica următoarele forme ale comunicării: umană, animală, vegetală, mecanică, galactică, etologică, sensibilă, religioasă, sportivă, afectivă etc., acoperind aria de interes a multor stiinte. În economie, comunicarea implică atât oameni, institutii, norme si reguli, cât si elemente de morală si de etică profesională.

1) Din perspectivă etimologică, termenul de COMUNICARE desemnează actiunea de a pune în comun sau actiunea de a face parte, de a fi în relatie cu …1

2) De-a lungul timpului, din rădăcina initială s-au format cuvinte spefice unor domenii extrem de diferite: în Evul Mediu a apărut atât termenul de „comuniune”, „împărtăsanie” (în legătură cu ritualuri ale Bisericii Catolice), 3) cât si cel de acces odată cu dezvoltarea infrastructurii (drumuri, sosele, canale de navigatie, etc.)

4) Era industrială, gratie mijloacelor moderne de comunicare generate de progresul tehnologic (telegraful, trenul, etc.) începe să impună tot mai mult sensul de transmitere de stiri, de informatii. Legătura dintre termenul de comunicare si informarea de masă (presa scrisă, cinematograful, televiziunea, radioul, Internetul, etc.) se produce abia în secolul al XX-lea.

5) In concluzie, COMUNICAREA reprezintă tot „ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre obiecte si persoane. Ea desemnează fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni”.

Prin urmare, comunicarea înseamnă trecerea mesajului de la sursă, cu ajutorul unui transmitător, printr-un canal la un destinatar. În teoria traditională a comunicării toate acestea reprezintă structura elementară a comunicării asezată într-o formă liniară: sursa de informatie sau emitătorul, mesajul (ideea sau informatia difuzată), canalul de transmitere a mesajului sau suportul mesajului, destinatarul.