Unul dintre cele mai importante momente în desfăsurarea schimburilorinternationale îl constituie încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate.

Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează printr-o modalitate de plată convenită între părti sau/si stipulată în contractul comercialinternational.

Modalitătile de plată utilizate în comertul international s-au diversificatcontinuu în functie de mutatiile ce au avut loc în cadrul economiei mondiale si aperfectionării tehnicilor si tehnologiilor de trasmitere a mesajelor.

Astfel se disting:

1. plata mărfă contra marfă – a purtat denumirea de troc si mai târziu de compensatie. Din punct de vedere istoric este prima modalitate de plată apărută, iar revenirea la acest tip de plată a fost determinată, pe de o parte de fenomenele de criză financiară natională sau internatională, iar pe de altă parte, de limitele financiare ale unor participanti la schimburile internationale.

2. plata în numerar, se utilizează în procent mai redus la nivel international, în:

- tările cu restrictii valutare sau care practică sisteme de impozitare severe;

- spatii geografice izolate;

- în activităti de turism si transport international.

3. plata prin cec (cea mai apropiată de modalitatea de plată în numerar) – caracterul înscrisului oferă partenerilor de afaceri un grad de sigurantă mai ridicat.

4. plata prin titluri de credit – utilizarea cambiei si a biletului la ordin (eventual prin asociere la alte titluri de plată; acreditiv; incasso; scrisoare de credit comercială), este una din cele mai vechi tehnici de plată. În timp acestea au evoluat de la utilizarea lor singulară si au devenit asociate altor modalităti de plată (în prezent).

5. ordinul de plată – este legat de aparitia băncilor si a dezvoltării relatiilor la nivel international între acestea. Această modalitate de plată se aseamănă plătilor în numerar, dar se realizează pe canal bancar si constă în ordinul pe care un client îl dă băncii sale de a plăti din contul său o sumă de bani unei alte persoane, în contul acestuia, care poate fi deschis la orice altă bancă sau chiar la aceeasi bancă. În practica internatională poartă denumirea de ,, plată direct din cont’’

6. plata documentară sau operatiuni documentare – plata se face de cătrebancă numai contra documente (acreditiv si incasso, scrisoarea de credit comercială);

7. scrisoarea de garantie bancară – desi în esentă constituie un instrument de garantare, ea poate fi utilizată si ca mijloc de plată. Prin implicarea mai profundă sau mai superficială a băncii corespunzător angajamentului de plată asumat oferă mai multă sau mai putină sigurantă în raport cu interesele partenerilor. Poate fi folosită în sine sau în conexiune cu altă tehnică de plată cu scopul de a o garanta, (cum este, de exemplu, plata prin incasso sau prin compensatie).