Au fost propuse diverse definitii pentru acest concept, supus unei sumare treceri în revistă în acest capitol, unde analiza a fost preponderent axată pe studiul sistemului de măsurare a audientei în SUA.

1) “Grup sau masă de ascultători, privitori sau spectatori. Grup de indivizi supusi unor programe de radio sau de televiziune ori unor anunturi publicitare”
2) “Difuzarea desemnează numărul concret de publicatii vândute, în opozitie cu tirajul, numărul de exemplare imprimate si cu audienta, numărul total al cititorilor”.

Oricare ar fi referentii, multe dintre definitii pot fi acuzate de insuficientă: nu iau în calcul si contextul, deosebit de important, care adesea poate chiar modifica mesajul. Media au semnificatii ce diferă de la individ la individ, dar, în mare, ele pot fi percepute ca o necesitate: lectura ziarelor, vizionarea programelor radiofonice sau de televiziune, navigarea pe Internet nu sunt doar variante de petrecere a timpului liber. Consumul mediatic este determinat de necesităti de ordin primar, cum poate fi considerată astăzi informatia.
A cunoaste compozitia sau structura audientei devine un fapt vital pentru mentinerea pe piata media, oferind date utile despre anumite segmente ale audientei, date care, prin prelucrare, conduc la mentinerea sau eliminarea unor programe din grilele posturilor de radio si televiziune, a unor moderatori,
formatul anumitor emisiuni, orele de difuzare, tipologia reclamei etc.