Viata de zi cu zi poate fi extrem de interesantă atunci când e bine povestită, dar acesastă abilitate nu se deprinde chiar din prima zi de jurnalistică. Ea se formează prin muncă, deopotrivă pe teren si în redacŃie, precum si prin lecturi care deschid calea spre stăpânirea acestei meserii. În ceea ce priveste ziaristul începător, prima lui dificultate rămâne aceea de a identifica un subiect. Faptul că i se spune „orice subiect poate deveni reportaj dacă e bine scris”, chiar dacă nu e totalmente fals, nu limpezeste cu nimic dilema. Ceea ce ne trimite înapoi la întrebarea principală: există subiecte „destinate” în mod special reportajului? Răspunsul este că, într-adevăr, unele subiecte sunt mult mai usor de „prins” în plasa narativă a acestui gen decât altele. La un prim nivel, se pretează abordării din unghiul reportajului trei tipuri de subiecte:

a. subiecte care au o mare încărcătură de „interes uman” (human interest), implicând stări emotionale ale protagonistilor.
b. subiecte bazate pe întâmplări iesite din comun, cu un mare substrat de dramatism sau surpriză.
c. subiecte care pun în evidentă starea de spirit a autorului si abilitatea lui stilistică (în general acestea sunt legate de portretul psihologic sau de „evadarea” în vizual).

Dincolo de aceste categorii se întinde, fireste, universul infinit al subiectelor care nu par a fi destinate special reportajului, dar ajung excelente reportaje doar fiindcă autorul a reusit să găsească un unghi de abordare creativ si un mod de exprimare sensibil.