Spectacolul despre care vorbeste Jean-Dominique Boucher nu este, însă, egal ca amploare, ca fortă de impact si ca profunzime. În general, specialistii cad de acord asupra unor departajări între diversele tipuri de reportaje. Încadrările (care trebuie luate cu titlu aproximativ) sunt realizate în general pornind de la dimensiunile textului sau de la gradul de actualitate al faptelor povestite.

În Techniques du journalisme, Philippe Gaillard propune două mari tipuri de reportaj. Pe de o parte reportajul specializat (pe care îl numeste „cronică”), având teme strict definite precum politica, justitia, sportul etc.Pe de altă parte reportajul mai putin specializat, care tratează fapte fără legătură între ele si al căror model este reportajul de fapt divers. J. Dominique Boucher, în schimb, preferă criteriul temporal de departajare, mai exact distanta dintre „actual” si „inactual” în diversele ei variante. Astfel, putem avea un reportaj „chaud”, tiede” sau „froid”. Cel Chaud (cald, fierbinte) tratează evenimentul neprevăzut, faptul divers, dar si evenimentul anuntat, a cărui transmitere trebuie să fie imediată. Reportajul „căldut” este cel realizat asupra unui eveniment care a fost deja anuntat ca stire, dar asupra căruia se poate reveni, pe larg, cu un reportaj. Din aceeasi categorie fac parte si subiectele tratate „din mers” (adică declansate înaintea sosirii reporterului si surpsinse de acesta în plină desfăsurare) si cele a căror continuare este urmărită. Acesta din urmă este un reportaj pe care americanii îl numesc „follow up”, constând în revenirea asupra unui subiect după ce acesta a făcut deja obiectul unui prim reportaj. În sfârsit, reportajul „rece” tratează subiecte cu o agendă anuntată: un proces, lansarea unei cărti, o călătorie prezidenŃială, un eveniment sportiv, o grevă etc. Această ultimă categorie este mai vastă, ea cuprinzând si o serie de subdiviziuni. Avem, asadar, un reportaj-magazin, un reportaj atemporal, unul „de
continuare” si altul „de relocalizare”.

Reportajul magazin nu este legat în mod direct de evenimentele zilei, chiar dacă poate avea „une accroche d’actualite”. El poate trata subiecte mai putin „grave”, precum vacante, relaxare, teme feminine, muzică etc. Reportajul atemporal (termenul este, totusi, fortat...) se referă la teme care nu nu sunt de o actualitate fierbinte, dar se mentin în interesul cititorilor o lungă perioadă: rasismul, azilul de bătrâni, copiii orfani etc.