În realizarea procesului de re-creare si transmitere, textul jurnalistic trebuie să se supună, ca orice alt text, unor reguli de redactare si exprimare, reguli ce particularizează stilul jurnalistic/publicistic în raport cu celelalte stiluri.
Scriitura jurnalisică îsi găseste ratiunea de a fi în actul difuzării informatiilor, în informare deci. Mesajul transmis de textul jurnalistic trebuie să fie în primul rând clar, iar această claritate începe odată cu conceperea, asa cum remarca si Boileau, în Arta poetică: “Ceea ce este conceput în mod clar se scrie cu usurintă”.
Unul din sensurile termenului scriitură este cel legat de scris, indiferent dacă produsele vor fi eferentiale sau fictionale. O altă acceptiune a termenului o reprezintă stilul. Extrapolând, scriitură jurnalistică intâlnim în toate formele sistemului mass media, în radio, televiziune, multimedia  sau, această deschidere dă nastere la trei perspective, care vor lua în considerare:

- Componentele textuale stricte ale textului jurnalistic în radio, televiziune. În acest caz, redactarea în formă fizică a textului poate lipsi.

- Componentele fonice sau vizuale care apar înaintea redactării textului, concomitent cu această operatiune sau după realizarea ei.

- Rolul individului în realizarea acestor dispozitive.