Stilul este o notiune cu multiple semnificatii si interpretări. El reprezintă, în opinia unor cercetători, subtilul raport între idee (sau gândire) si expresie. Stilul înglobează în sine fineŃea, delicatetea, rafinamentul expresiei prin care se sugerează idei, rationamente, se deschid noi perspective asupra interpretării subiective a realitătii.

Desi subiectivitatea discursului jurnalistic rămâne o temă deschisă pentru cercetare si interpretare, problemă pare să fie mai simplă decât se pare. O nouă perspectivă asupra subiectivităŃii dată de lingvistica modernă (începând din anii 60) schimbă viziunea asupra chestiunii în cauză. Subiectivitatea este tratată ca o particularitate a vorbitorului, pentru a-si exprima propriul eu, ajutat de diferite mijloace lingvistice: utilizarea pronumelor personale, a formelor verbale (persoana 1), a calificativelor, a interjecŃiilor etc. Afectivitatea nu este întotdeauna prezentă, ea rămâne în continuare un atribut intrinsec al stilului beletristic.
Disparitia subiectivitătii duce la instaurarea unui limbaj de lemn, tratat drept „nonlimbaj, antilimbaj, impropriu comunicării”. Ca o reactie la pierderea identitătii personale din perioada totalitarismului, în stilul publicistic se poate vorbi uneori despre un surplus de interpretare subiectivă a anumitor aspecte.