Prin destinaţie turistică se poate înţelege o ţară, o regiune din cadrul unei ţări, un oraş, un sat sau o staţiune. Indiferent de tipul destinaţiei, sarcinile marketingului sunt aceleaşi: crearea unei imagini favorabile a destinaţiei la nivelul segmentelor ţintă de vizitatori, conceperea unor instrumente de susţinere şi difuzare a imaginii şi, nu în ultimul rând, promovarea imaginii destinaţiei în zonele de origine. Aceste subiecte vor fi tratate în a doua parte a acestui capitol.

Să prezentăm mai întâi câteva din tipurile principale de destinaţii turistice:

-         destinaţii clasice. Acestea sunt în general oraşe care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural şi istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanţe sau pentru o vizită de durată mai lungă (exemple: Paris, Atena, Roma etc.). Tot aici pot fi incluse şi multe din staţiunile montane sau de litoral (cum ar fi Saint Tropez, Kitzbühel, Aspen şi multe altele);

-         destinaţii naturale cum ar fi Delta Dunării, rezervaţia Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turiştii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogăţiile naturale ale regiunii (floră, faună);

-         destinaţii pentru turismul de afaceri. Acestea sunt importante centre industriale şi comerciale, unde există facilităţi turistice de înalt nivel şi posibilităţi de agrement variate, fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri. Exemple: New York, Manchester, Lille etc.

-         destinaţii “pentru o noapte”. Este vorba în special de localităţile aflate între marile destinaţii de vacanţă şi zonele de origine ale turiştilor;

-         destinaţii pentru şederi scurte. Aceste sunt în general oraşe mai mici în care există obiective de patrimoniu (unele chiar celebre) care le fac atrăgătoare. Două exemple bune din această categorie sunt oraşele Pisa din Italia şi Bruges din Belgia.