Studii de caz: Nestle, Clubul Dinamo, Bauturile alcoolice, Oualele si salmonela

Iată un caz clasic de business ethics, frecvent citat întrucât este relevant din multe puncte de vedere. Prin anii 1970, compania elvetiană Nestlé a încercat să îsi extindă activitatea promovând printr-o reclamă agresivă consumul de lapte praf pentru sugari în Lumea a Treia. Acum se stie că alimentatia cu biberonul a nou-născutilor este un substitut foarte putin recomandabil al alăptatului, mai ales în tările cu nivel scăzut de dezvoltare. În afară de riscurile de îmbolnăvire datorate dificultătilor de procurare a biberoanelor si suzetelor sterilizate, precum si calitătii precare a apei potabile de care dispun locuitorii foarte săraci din aceste tări, alăptatul are un efect natural contraceptiv si, de cele mai multe ori, constituie singurul mijloc eficient de control al fertilitătii. Atunci însă aceste aspecte nu erau pe deplin clarificate; în vreme ce unii medici avertizau asupra consecintelor negative ale utilizării laptelui praf pentru sugari, altii au încurajat ideea.

Pentru potentialii consumatori, avertismentele unor nutritionisti oricum nu aveau nici o greutate, ei având nevoie de foarte putine stimulente pentru a cumpăra produsul. Pe lângă încrederea lor neconditionată în prestigiul oricărui produs occidental, acei oameni extrem de sărmani au fost încântati de posibilitatea ca femeile să revină la muncă la scurt timp după nastere, nemaifiind nevoite să stea acasă pe toată perioada de alăptat. Din nefericire, acesti consumatori foarte disponibili, erau săraci si lipsiti de educatie.

Multi dintre ei nu stiau să citească instructiunile de utilizare ori, dacă le puteau citi, nu erau în stare să le priceapă cum trebuie semnificatia. Din aceste motive, multi obisnuiau să subtieze laptele nepermis de mult, ceea ce a dus la malnutritia sugarilor si la dese îmbolnăviri, de multe ori cu rezultate fatale.

Pe măsură ce aceste lucruri au iesit la iveală, opinia publică din tările dezvoltate a fost din ce în ce mai scandalizată, ajungându-se la proteste si chiar la boicotarea produselor Nestlé în Occident. Compania elvetiană a avut cel mai mult de pierdut datorită faptului că multă vreme nu si-a recunoscut nici o vină, respingând cu vehementă si cu argumente foarte tehnice toate criticile si acceptând cu mare greutate si întârziere să îsi modifice strategiile de marketing. În opinia contestatarilor, compania era culpabilă deoarece vânduse niste produse stiind că acestea pot fi utilizate într-un mod impropriu, ceea ce ar fi implicat obligatia morală a firmei de a monitoriza întrebuintarea lor, de a înregistra efectele negative si de a le retrage de pe piată, dacă ar fi persistat posibilitatea utilizării lor dăunătoare.

Toate aceste argumente, ca si cele vizând oferta de tutun, arme sau alcool, nu sunt pe deplin conclusive. Dar faptul că în toate cazurile discutate argumentele pro si contra nu sunt irefutabile e mai putin important decât însăsi existenta argumentelor contradictorii, care scot în evidentă faptul că, desi perfect legală, satisfacerea cererii de pornografie, tigarete, băuturi alcoolice, arme sau lapte praf pentru sugari nu e întotdeauna corectă sub aspect etic. S-a văzut de nenumărate ori că „stăpânul” nu are întotdeauna dreptate, fie pentru că nu e constient de toate consecintele cumpărării si utilizării anumitor produse, fie pentru că judecă strâmb din punct de vedere moral aceste consecinte.

Dornici să ne aliniem legislatiei UE, am introdus si noi astfel de restrictii, uneori cu rezultate hilare. De pildă, meciurile echipei de fotbal Dinamo nu pot fi transmise la televiziune decât la ore foarte târzii din noapte si numai din unghiuri speciale, pentru a nu se vedea numele sponsorului principal al clubului, care este o marcă de vodcă rusească (inspirată alegere pentru un club sportiv!). În schimb, celelalte meciuri din campionat se pot transmite la orice oră, din toate unghiurile posibile, deoarece sponsorul campionatului românesc este o firmă producătoare de bere, campionatul nostru de fotbal numindu-se „Divizia A Bürger”. Iar sponsorul echipei noastre nationale de fotbal este o altă firmă producătoare de bere, „Bergenbier, – berea fotbalului românesc”! Marii băutori, periculosi pentru societate, sunt la Dinamo, pentru că, în UE, spirtoasele sunt băuturi, în vreme ce restul echipelor, care fac reclamă la bere, sunt niste inocenti si merituosi agenti publicitari pentru alimente! Minte sănătoasă, în corp sănătos, care, pentru a fi sănătos, are nevoie de hrană, or – după cum ne spune un alt slogan publicitar, extrem de inspirat, „Berea după bere e plăcere” (sporind, totodată, si responsabilitatea). Halal legislatie, halal moralitate în afaceri. Iată încă o dovadă a faptului că nu tot ceea ce este legal poate fi considerat a priori si moralmente corect. De multe ori legea se pliază anumitor interese câtusi de putin onorabile din punct de vedere etic. Si pentru că, vorbind despre vin si bere, am ajuns atât de

surprinzător să discutăm despre alimente, si în cazul acestora se pun anumite probleme etice în legătură cu satisfacerea gusturilor consumatorilor.

După cruciada împotriva fumatului, America este pe cale să înceapă o nouă cruciadă, nu împotriva terorismului islamic, ci împotriva alimentatiei fast food, care s-a dovedit o mare afacere (dând campioni de calibrul multinationalelor MacDonald’s, Burger King, Taco Bell, Kentucky Fried Chicken, Pizza Hut etc.), cu efecte devastatoare asupra consumatorilor americani.

Cantitătile enorme de calorii, glucide, lipide si cholesterol din produsele fast food – care, după cum s-a dovedit, sunt si ele „aditive” – au făcut ca jumătate din populatia SUA să sufere de obezitate, cu urmări foarte grave asupra sănătătii celor care se îndoapă continuu cu un surplus de alimente nesănătoase.