Atitudini comportamentale

1. Atitudinea de interpretare consta in a formula, a verbaliza altuia ratiunile/motivele ascunse
care stau la originea si temelia a ceea ce el spune sau face. Aceasta atitudine creeaza o relatie
ierarhizata in avantajul celui care interpreteaza.
Cel care interpreteaza se propune ca detinator al unei cunoasteri care ramane neevidenta celuilalt.
Cu cat il interpretezi mai mult pe cineva, cu atat il faci mai dependent de tine.
Consecinte:
- partenerul poate reactiona printr-un refuz care de obicei ia forma agresivitatii (nu accepta sa fie
tratat ca dependent)
- blocajul/blocarea exprimarii celuilalt: daca interpretarea e justa, se produce in mod paradoxal
blocajul maxim, intrucat se declanseaza mecanismele de aparare/protectie psihologica, iar acestea sunt mai importante decat pertinenta/veridicitatea/adevarul interpretarii. Daca interpretarea e falsa, se
dovedeste neintelegerea de catre celelalt si de aceea partenerul refuza sa se mai exprime (percepe ca
celalalt nu intelege nimic din ceea ce spune si face);
- o interpretare poate sa aiba un rol pozitiv numai daca e formulata de catre o anumita persoana, cu
un anumit ton si exact in momentul in care partenerul e dispus sa o asculte, sa o accepte si sa si-o
insuseasca.
Rezumat:
Atitudinea de interpretare poate avea drept consecinte:
- reactia de contra-dependenta, agresivitatea, deteriorarea climatului relational si a comunicarii;
- blocajul comunicational;
- canalizarea/orientarea/directionarea discursului celuilalt intr-o directie dorita, incitarea lui pentru
a reactiona.
In concluzie, cu cat se urmareste ca sa se permita celuilalt sa se exprime autentic, cu atat mai putin
trebuie sa fie interpretat. Cu cat il interpretezi mai mult pe partener, cu atat mai putin ii ingadui sa se
exprime efectiv, personal, profund. Astfel, in comunicarea directa, se recomanda regula noninterpretarii,
nu in sensul ca interpretarea e exclusa total, ci in sensul ca ea nu paote sa fie in nici un
caz temeiul comunicarii, ci numai rezultat al acesteia.
2. Atitudinea de evaluare/valorizare consta in a formula o judecata pozitiva sau negativa in
raport cu/fata de ceea ce celalalt exprima sau face. Creeaza sau intareste o diferenta de statut intre
interlocutori.
De obicei, in fata evaluarii negative are loc blocarea/refuzul comunicarii. Astfel, climatul relational
se degradeaza, se reduce motivatia partenerului de a se exprima si cel putin din politete, acesta nu mai
verbalizeaza informatii sau sentimente in fata riscului de a fi judecat negativ.
In fata unei evaluari pozitive, exista riscul major de a influenta discursul partenerului; in mod
inconstient, acesta selecteaza din opinii/informatii/sentimente numai pe acelea care ii
permit/garanteaza sa primeasca in continuare evaluari pozitive.
In situatia optima de comunicare se recomanda principiul non-evaluarii. Cu cat il evaluez
(pozitiv sau negativ) mai mult pe celalalt, cu atat ii dau mai putin sansa/posibilitatea de a se exprima in
mod autentic.
3. Atitudinea de ajutorare/sprijin consta in a propune altuia, tinand cont de ceea ce a spus,
solutii sau elemente de solutii. Aparent e vorba de un interes sincer pentru celalalt, in realitate creeaza,
reaseaza sau intareste o relatie de dependenta.