Ca urmare a experientei de cercetare din ultimele trei decenii, necesitatea cunoasterii
perceptiilor si autoevaluărilor oamenilor referitoare la viata lor pentru determinarea calitătii vietii într-o
colectivitate umană este de acum cvasigeneral acceptată.

1. DESPRE PERCEPłII SI AUTOEVALUĂRI ÎN CERCETAREA CALITĂłII VIETII
O cât mai adecvată interpretare a acestor percepŃii si autoevaluări presupune elucidarea naturii
lor. In fond, avem de-a face cu exteriorizări ale unor elaborate mentale individuale, deosebit de
relevante pentru înŃelegerea din afară a vietii semenilor nostri. Raportate la o stare de fapt, care se
referă la mediul de viată si/sau la subiectul care furnizează informaŃii, perceptiile si autoevaluările.
Fenomenul implicat aici nu se rezumă la constatarea existentei unor diferentieri în ceea ce priveste
capacităŃile oamenilor de a sesiza si judeca o anumită stare de fapt. Este vorba de ceva mult mai
complex, adică de realitatea trăită de fiecare persoană în parte. Ceea ce obtinem prin studierea
percepŃiilor si autoevaluărilor oamenilor este realitatea filtrată individual, iar filtrul utilizat cunoaste
anumite variatii de la un grup de populatie la altul. În analiza calitătii vietii, constatăm că perceptiile si autoevaluările nu sunt total independente de ceea ce există în realitate, dar ele se pot îndepărta
semnificativ de această realitate empirică. Într-adevăr, o serie de cercetări, inclusiv cele ale căror
rezultate sunt prezentate în lucrarea de fată, demonstrează existenta unui anumit nivel de dependentă a perceptiilor si autoevaluărilor efectuate de către populatie de stările de fapt existente, chiar dacă
uneori asocierea, măsurată în termeni statistici, este la limita de jos de semnificatie, după cum se
înregistrează si situaŃii în care nu se înregistrează o astfel de legătură statistică, iar în unele cazuri,
stările de fapt la care se referă perceptiile si autoevaluările rămân necunoscute cercetătorului.
Totodată, pe lângă trimiterile la stările de fapt, inclusiv la cele rămase necunoscute
observatorului extern, perceptiile si autoevaluările înglobează un întreg set de asteptări, interese,
motivaŃii, stări sufletesti, norme, valori, opŃiuni politice, filozofice, religioase, precum si opinia
publică si de grup si alte elemente care le pot influenta într-un fel sau altul. Toate aceste aspecte
determină variaŃii importante ale percepŃiei si autoevaluării calitătii vietii de la o persoană la alta, de la un grup social la altul.

Personalizarea perceptiilor si autoevaluărilor le face de nesuplinit din exterior. În diferitele
judecăti de tip normativ, emise de un evaluator sau altul (cercetător, politician, oricare altă persoană)
în legătură cu valorile dezirabile ale indicatorilor de calitate a vietii, nu se pot ignora semnificatiile
personale pe care semenii nostri le atribuie propriei vieti, dacă se doreste mentinerea în zona
plauzibilului, a credibilitătii, cunoscut fiind faptul că oamenii actionează pe baza impresiilor,
judecătilor, cunostintelor pe care le au despre un anumit aspect de viată aflat în atentie la un moment dat.
Cunoscând specificul datelor de perceptie si autoevaluare a calitătii vietii, putem întelege mai
bine importanta si semnificatia rezultatelor obtinute în cercetări pe această temă si suntem avertizati
asupra neadecvării judecătilor normative în acest domeniu, în sensul că din afară nu putem sti ce cred
oamenii. O stare de fapt evaluată din exterior ca fiind favorabilă (bună, pozitivă) nu conduce automat
la o calitate a vietii percepută a fi înaltă, asa cum unei stări de fapt mai putin favorabile nu i se
asociază automat o calitate a vietii percepută a fi slabă (proastă) pentru fiecare din persoanele
implicare si, poate, pentru nici una dintre acestea. Pentru a sti ce cred oamenii despre un anumit aspect
al vietii lor sau despre viată în ansamblu trebuie să îi întrebăm pe ei. Totodată, pe baza perceptiilor
unei stări de fapt, nu se pot atribui merite, eventual responsabilităti nemijlocite cuiva pentru
activitătile ce fac obiectul perceptiilor si autoevaluărilor populatiei.