Metoda stiintifică în stiintele socio-umane.
Demersul stiintific presupune, de fiecare dată, un proces strict etapizat, care se raportează la  următoarele aspecte (Dowdy, si altii, 2004):
1. Enuntarea problemei;
2. Formularea ipotezelor;
3. Proiectarea cercetării;
4. Efectuarea observatiilor;
5. Interpretarea datelor;
6. Formularea concluziilor.
1.1 Enuntarea problemei
Enuntarea problemei pare, probabil, cea mai simplă etapă a demersului stiintific. Acest stadiu nu este deloc simplu si necesită un mare volum de cunostinte, o bună intuiŃie stiintifică, un volum impresionant de observatii si, de asemenea, un potential creativ. Putem, spre exemplu, să enuntăm problema călătoriei în timp. Demersul stiintific va esua din start, deoarece, la ora actuală, problema este insolvabilă. O problemă apare în urma unui mare număr de observatii. Putem constata, de exemplu, că un element major al ineficientei institutionale îl reprezintă incapacitatea de comunicare la diferitele structuri ierarhice din cadrul institutiei. Această problemă, pe care ne-o propunem spre solutionare, rezultă în urma unui număr semnificativ de observatii referitoare la analiza dinamicii si a climatului organizational la nivelul multiplelor institutii. În acelasi timp, trebuie să ne asigurăm de faptul că problema nu are încă o solutie pertinentă. Degeaba observăm că stând la umbra unui măr, ne cade
un fruct în cap. Poate vom fi capabili să ne întrebăm de ce cade, să ne punem problema si apoi să găsim explicatia. Însă această problemă a fost rezolvată acum mult timp de către Newton. Referitor la acest aspect, investigarea solutiilor pertinente este de domeniul metaanalizei, demers ce ar trebui să preceadă etapa enuntării.
Legăturile omului de stiintă cu domeniul investigat sunt, din nou, de mare importantă. Am depăsit epoca renascentistă în care un om putea fi foarte bun în chimie, fizică, anatomie, arte, matematici si asa mai departe. Volumul de cunostinte acumulat de omenire este atât de mare, încât chiar într-un subdomeniu limitat, fiinta umană este depăsită.
Enuntarea problemei presupune formularea acesteia în scris, în termeni clari si expliciti. În urma formulării problemei, rezultă obiectivele cercetării, obiective exprimate în termeni de obiective generale si specifice.
Obiectivele generale ghidează cercetarea în ansamblul ei. Un studiu stiintific are unul, maxim două obiective generale. Nu ne putem concentra eforturile pe mai multe planuri – ori planurile sunt ghidate exact de modul de formulare al obiectivelor generale.