Grupul din perspectivă sociopsihologică
Grupurile umane reprezintă o realitate inevitabilă pentru individ si societate.
Înafara grupurilor, individul uman nu poate trăi decât temporar si nu poate ajunge fiintă umană propriu-zisă. Procesul de socializare se desfăsoară în grupuri si colectivităti umane (familie, grădinită, scoală etc.), iar entitătile biologice lipsite de acest proces nu numai că nu devin fiinte sociale complexe, dar nu au nici caracteristicile fundametale ale omului vorbire, gândire abstractă, mers biped. Experientele nefericite ale copiilor crescuti în sălbăticie, sau chiar în societate, dar izolati, dovedesc din plin lucrul respectiv.
Pe de altă parte, societatea nu există si nu functionează înfara indivizilor si, mai mult, nu este o simplă sumă a acestora si nici măcar produsul interactiunii simple dintre ei. Societătle si culturile, începând de la cele mai simple, si cu atât mai accentuat cele moderne, complexe, nu sunt ceva amorf si monolitic, ci compuse din grupuri, comunităti, institutii. Grupurile constituie, asadar, realitatea necesar intermediară dintre individ si societate. Realitate intermediară însemnând, desigur, nu o simplă “curea de transmisie”, ci una organică, fundamentală. Grupurile formale si informale sunt absolut necesare atât pentru functionarea societătii ca întreg, cât si pentru existenta si împlinirea personalitătii
umane.
Studierea sistematică (stiintifică) a diverselor grupuri sociale face obiectul mai multor discipline, de legităŃile mai generale ale fiintării, structurii si procesualitătii lor ocupându-se două stiinŃe cu statut academic: sociologia si psihologia socială. După cum se stie, la rândul ei, psihologia socială cunoaste încă de la începuturi două orientări marcante: una psihologică (psihologia socială psihologică), cu focalizare pe procesele psihice determinate de stimuli sociali, si cea sociologică (psihologia socială sociologică), interesată precumpănitor de realitătile psihice grupale si colective (vezi pe larg Ilut,
2000).