Functiile educatiei (Ioan Nicola, op. cit., pp. 21-22)
a) Selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ. Selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ se realizează pe baze pedagogice si tinându-se cont de anumite caracteristici de ordin psihic. Dezvoltarea socială accentuează ritmul acumulării valorilor sociale, iar principiile după care se face acumularea si transmiterea valorilor sociale se restructurează si ele. Trăim în epoca informatiilor, iar educatia trebuie să tină pasul cu această avalansă informatională de la nivel mondial.
b) Dezvoltarea constientă a potentialului biopsihic al omului. Educatia este o actiune socială centrată pe om, ca fiintă biopsihosocială. Ea are în vedere individul concret, cu particularitătile lui bio-psihice, urmărind dezvoltarea acestora.
c) Pregătirea omului pentru integrarea activă în viata socială. Educatia urmăreste constituirea unui tip de personalitate dorit de societate. Educatia are menirea de a-l pregăti pe om pentru viata socială, pentru muncă si pentru viata în comunitate. Acesta este un proces continuu si de aceea omul este supus influentelor educationale pe tot parcursul vietii lui. Educatia răspunde unei comenzi sociale, unor
necesităti ale comunitătii globale. Educatia vizează, e adevărat, dezvoltarea armonioasă a personalitătii umane, dezvoltarea potentelor fiecărui participant la viata socială, dar această dezvoltare este comandată chiar de societate, ea răspunde unor interese sociale specifice. Educatia „urmăreste stabilirea unui echilibru dinamic între cei doi poli, putând fi considerată astfel o conditie indispensabilă atât pentru existenta si dezvoltarea societătii, cât si a fiecărui individ în parte”, consemnează profesorul Ioan Nicola (p. 22).

Elena Joita plasează functiile educatiei pe două planuri (p. 37):
a. În raport cu societatea;
b. În raport cu educatul;
c. În raport cu propriul sistem.