Junimea=societate culturara constituita la Iasi prin 1863-1864,dupa opinia fondatorilor ei,cinci
tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre Carp,Iacob Negruzzi,Vasile Pogor si Theodor Rosetti pe care
afinitatile dintre personalitatile lor îi unesc într-un cenaclu în care se dezbat public probleme culturale
de seama din epoca de dupa 1860:probleme de ortografie si limba,proiectarea unei antologii de poezie
româneasca,organizarea unor conferinte prin care sa raspândeasca în public o serie de cunostinte
istorice,politice,economice si de cultura.
Junimea reprezinta cea mai importanta grupare literara din cea de-a doua jumatate a secolului
al XIX-lea.Tudor Vianu apreciaza ca Junimea reuneste cele mai mari personalitati intelectuale ale
vremii.

Istoric:
1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizând problemele legate decultura,literatura,limba.
2.1874-1885 etapa formarilor marilor clasici : Eminescu,Creanga,Caragiale,Slavici etc. .
În 1870-1890 literatura atinse apogeul în cele trei compartimente ale sale:proza,poezie
si dramaturgie=epoca nmarilor clasici.
3.dupa 1885,"Junimea" si redactia de la "Convorbiri literare" se muta la Bucuresti.Revista
cerceteaza înspecial filozofia,istoria,geografia;dobândeste un caracter academic.
Convorbiri literare=revista cu cea mai mare longevitate;apare între 1867 si 1944,
constituind cel mai important moment al presei românesti.
Perioade:
1.1867-1886 reprezinta perioada de glorie.
2.1886-1944 apare la Bucuresti,avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi,predând apoi
conducerea unui comitet format din fosti elevi ai lui Titu Maiorescu(Mihail Dragomirescu,Simon
Mehedinti,P.P.Negulescu,Radulescu-Motru).

Scopul revistei:
-raspândirea spiritului de critica literara autentica.
-încurajarea liteaturii nationale.
-combaterea imitatilor operelor straine.

Colaboratori:
-Mihai Eminescu publica majoritatea poeziilor sale.
-Ion Creanga "subpublica" primele trei parti ale "Amintirilor" si povesti.
-Ion Luca Caragiale "subpublica" majoritatea comediilor sale.
-Ioan Slavici publica nuvele si povesti.
-Vasile Alecsandri,George Cosbuc,Panait Cerna,Octavian Goga,Dinu Zamfirescu,
I.Al.Bratescu Voinesti si alti scriitori reprezentativi ai vremii.
Asemanîri cu pasoptistii:
-dorinta de a realiza o cultura si o civilizatie autentic româneasca,dar cu deschidere spre
Europa.
-pastrarea elementului autohton national(nu prin imitatie).

Deosebiri fata de pasoptisti:
1.atitudine:
pasoptisti:exaltare,frenezie.
junimisti:spirit critic,analitic,masura,luciditate.
2.vârsta:
pasoptisti:aproape adolescenti.
junimisti:tinerete maturizata.
3.configurare estetica:
pasoptisti:romantism.
junimisti:adauga romantismului elemente clasiciste dar si realism în stadiul incipient.
Titu Maiorescu
-îndrumator al culturii si literaturii române-
Numele lui Titu Maiorescu este legat de societatea Junimea,care a fost întemeiata de Titu
Maiorescu,P.P.Carp,Theodor Rosetti,Iacob Negruzzi si Vasile Pogor.La societatea Junimea Titu
Maiorescu si-a început activitatea prin introducerea unei antologii a poeziei românesti ,antologie ce
cuprindea poezii ale lui Vasile Alecsandri,Grigore Alexandrescu.
Criterile dupa care Titu Maiorescu îsi realiza critica literara se vroiau exclusiv estetice.
În societate Titu Maiorescu era un mentor,lansând si sustinând nume care s-au înscris în istoria
literaturii .
În ceea ce priveste problemele limbii,Maiorescu a închegat un sistem ortografic rational
prezentat în "Despre scrierea limbei române",articol în care criticul lupta împotriva
publicistilor ardeleni si bucovineni,continuitori ai traditiilor latinizate.O alta problema lansata de Titu
Maiorescu este "Teoria formelor fara fond".Zoe Dumitrescu Busulenga considera ca aceasta teorie
are un "dublu tais".Teoria se referea la ideea ca :institutiile împrumutate din alte parti,din alte
culturi,nu pot dainui ca forme,"nu pot trai decât daca cresc din radacini autohtone".
În privinta folclorului criticul junist vede în folclor temelia pe care se poate înalta o cultura
durabila,plina de specific national.Începând cu Titu Maiorescu critica literara capata rigoare,desi
uneori ea era prea aspra("Intra cine vrea,ramâne cine poate"),
prea judecatoreasca ,dar a fost necesara "într-un moment de crestere al litraturii".
În calitate de critic,Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate în critica si
estetica;analizele pe care le-a facut operelor lui Eminescu,Caragiale,Sadoveanu,Goga vor fi exacte si
pertinente(adevarate),dar în teoriile generale estetice el va ramâne într-un tarâm depasit,acela al "artei
pentru arta".
Eugen Lovinescu vorbind despre Titu Maiorescu considera:"critica lui Maiorescu a fost
exclusiv culturala,normativa si s-a exercitat numai în cadrele orientarilor generale.Ea a plecat de la
constatarea unei realitati."
Tudor Vianu atrage atentia asupra justetii judecatilor lui Maiorescu si asupra nuantelor pe
care criticul stia sa le puna în caracterizarea unor autori atât de diferiti ca valuare.
Cât despre "O cercetare critica asupra poeziei de la 1867" :"Poezia,ca toate artele este
chemata sa exprime frumosul spre deosebire de stiinta care se ocupa de adevar."
Ideea:deosebirea între arta si stiinta,rolul poeziei si al stiintei.